Menu
Sanatate

Terapia cu ozon si efectele asupra sanatatii

Terapia cu ozon si efectele asupra sanatatii

Terapia cu ozon este un tratament medical alternativ care introduce ozon sau ozonide in organism. In Aprilie 2003, Administratia pentru Alimente si Medicamente din Statele Unite (FDA) a interzis toate utilizarile medicale ale ozonului, „In orice afectiune medicala pentru care nu exista dovezi de siguranta si eficacitate”, afirmand ca „Ozonul este un gaz toxic fara nicio utilizare medicala cunoscuta cu aplicare in terapii specifice, adjuvante sau preventive.

Pentru ca ozonul sa fie eficient ca germicid, acesta trebuie sa fie prezent intr-o concentratie mult mai mare decat cea care poate fi tolerata in siguranta de om si animale.”

Terapia cu ozon a fost vanduta ca un tratament nedovedit pentru diferite boli, inclusiv cancerul, o practica care a fost caracterizata drept „frauda pura”. Terapia poate provoca efecte adverse grave, inclusiv moartea.

Utilizari propuse

Ozonoterapia ca procedura dentara

Terapia cu ozon consta in introducerea ozonului in organism prin diverse metode, implicand de obicei amestecul acestuia cu diverse gaze si lichide inainte de injectare, cu cai potentiale incluzand vagin, rect, intramuscular (intr-un muschi), subcutanat (sub piele), sau intravenos (direct in vene). Ozonul poate fi introdus si prin autohemoterapie, in care sangele este extras de la pacient, expus la ozon si reinjectat in pacient.

Aceasta terapie a fost propusa ca terapie primara sau adjuvanta pentru diferite boli, inclusiv osteoartrita,hernie de disc, rani cronice, hepatita B si C, herpes zoster, HIV-SIDA, scleroza multipla, cancer, boli de inima, dementa Alzheimer si boala Lyme, desi dovezile de sustinere pentru unele dintre aceste aplicatii sunt limitate.

Societatea Americana de Cancer a avertizat in 2010 ca dovezile pentru eficacitatea terapiei cu ozon impotriva cancerului sunt neconcludente, iar terapia poate fi periculoasa. Pentru tratamentul HIV/SIDA, desi ozonul dezactiveaza particulele virale din afara corpului, studii bine concepute au aratat ca nu exista niciun beneficiu pentru pacientii vii.

Administratia Statelor Unite pentru Alimente si Medicamente a declarat initial in 1976 si si-a reiterat pozitia in 2006 ca, atunci cand este inhalat, ozonul este un gaz toxic care nu are nicio aplicatie medicala sigura demonstrata, desi declaratiile lor de pozitie se refera in primul rand la potentialul sau de a provoca inflamatii si inflamatii pulmonare. edem in plamani.

Ei subliniaza, de asemenea, ca, pentru ca ozonul sa fie eficient ca germicid, trebuie sa fie prezent la concentratii mult mai mari decat pot fi tolerate in siguranta de oameni sau alte animale. Unele studii mai recente au evidentiat ca diferitele cai de administrare pot avea ca rezultat profiluri terapeutice si efecte secundare diferite,desi pana in prezent nu a fost efectuata o meta-analiza solida statistic, a cercetarilor disponibile.

Unele recenzii au sugerat ozonul ca un tratament potential pentru hernia de disc si neuropatia diabetica.

Exista unele controverse cu privire la utilizarea sa de catre sportivi pentru a creste performanta, in ciuda numeroaselor efecte secundare adverse in sistemele pulmonare si/sau musculare scheletice. Desi utilizarea sa nu este interzisa in sine, poate fi amestecata cu substante interzise pentru administrare inainte de injectare.

young-girl-is-relaxing-spa

Siguranta

Terapia cu ozon are potential efecte adverse grave si, incepand cu 2012, au fost raportate cel putin cinci decese din cauza utilizarii terapiei la persoanele cu cancer. Din 1975 pana in 1983, in Germania, cercetarile au evidentiat sase decese, patru cazuri de tulburari de vedere, trei cazuri de paraplegii, patru embolii gazoase in circuitul pulmonar, doua infarcturi, patru embolii pulmonare si doua cazuri de paralizie apoplectica, in urma terapiei cu ozon.

Mai frecvent, edemul pulmonar este cel mai raspandit efect advers al tratamentului cu ozon. In sistemul muscular, multe cazuri de ruptura de tendon, osteoartrita, miozita, sinovita, infectii articulare si rupturi musculare au fost documentate ca rezultate ale terapiei cu ozon. In sistemul tegumentar, decolorarea benigna a pielii este cea mai frecventa.

Toate acestea au avut loc in urma injectarii directe de gaz O2/O3: o metoda considerata acum drept malpraxis de catre majoritatea practicienilor de ozon. In fiecare caz, tabloul clinic corespunde fie emboliei gazoase, fie socului alergic. Faptul ca un caz de soc alergic aparent a fost provocat prin injectarea unei cantitati foarte mici de gaz, ridica posibilitatea necunoscuta ca si alte metode de administrare sa poata prezenta riscul de soc alergic.

O mare parte din ingrijorarea legata de terapia cu ozon se invarte in jurul sigurantei ozonarii sangelui. Atunci cand este inhalat de mamifere in niveluri ridicate, ozonul reactioneaza cu compusii din tesuturile care captusesc plamanii si declanseaza o cascada de efecte patologice, inclusiv edem pulmonar; cu toate acestea, terapia cu ozon nu implica de obicei inhalarea gazului de ozon.

S-a sustinut ca, in timp ce peroxizii (un produs al ozonului) sunt generati in mod natural in interiorul celulelor fagocite pentru a ucide bacteriile, in afara celulei acestea pot deteriora tesuturile. Sustinatorii acestei teorii sugereaza ca efectele sale sunt dependente de tesut, desi subiectul este inca dezbatut.

Alte incidente grave raportate includ transmiterea hepatitei C si un caz de atac de cord dupa cateva ore dupa autohemoterapie. Cu toate acestea, acest ultim articol a fost larg discutat si criticat de alti autori.

Tratamentele pe baza de ozon pot fi asociate cu toxicitatea sistemului nervos central, denumita encefalopatie indusa de ozon (OIE). OIE poate include tulburari de vedere corticala, stare mentala alterata, cefalee, deficite neurologice focale, convulsii, ameteli, greata si varsaturi, indiferent de calea de administrare. OIE trebuie luata in considerare la pacientii care prezinta simptome neurologice in stransa legatura cu terapia cu ozon.

Reglementare si etica

In Aprilie 2016, FDA a interzis utilizarea medicala a ozonului, „In orice afectiune medicala pentru care nu exista dovezi de siguranta si eficacitate”, afirmand ca „Ozonul este un gaz toxic fara nicio aplicatie medicala utila cunoscuta in mod specific, adjuvant sau preventiv. Pentru ca ozonul sa fie eficient ca germicid, acesta trebuie sa fie prezent intr-o concentratie mult mai mare decat cea care poate fi tolerata in siguranta de om si animale.”

Incepand cu 1991, FDA a urmarit penal si a trimis la inchisoare mai multe persoane care se prezentau ca medici si care vindeau produse de terapie cu ozon ca tratament medical sau care operau in clinici medicale folosind terapia cu ozon pentru vindecarea bolilor umane. Arestari in urma unor activitati similare au fost facute si in alte tari, inclusiv in Uganda si Thailanda.

Terapia cu ozon este vanduta ca o alternativa scumpa pentru tratamentul cancerului in Germania. David Gorski a descris aceasta practica drept „pura sarlatanie”. Adeptii terapiei sustin in mod fals ca este o terapie recunoscuta acolo, dar terapia cu ozon nu este aprobata de institutia medicala germana.

Istorie

In 1856, la doar 16 ani dupa descoperirea sa, ozonul a fost folosit pentru prima data intr-un cadru medical pentru a dezinfecta salile de operatie si a steriliza instrumentele chirurgicale. Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, utilizarea ozonului pentru dezinfectarea apei potabile de bacterii si virusi a fost bine stabilita in Europa continentala.

In 1892, The Lancet a publicat un articol care descrie administrarea de ozon pentru tratamentul tuberculozei. In timpul Primului Razboi Mondial, ozonul a fost testat la Spitalul Militar Queen Alexandra din Londra ca posibil dezinfectant pentru rani. Gazul a fost aplicat direct pe rani timp de 15 minute. Acest lucru a dus la deteriorarea atat a celulelor bacteriene, cat si a tesutului uman. Alte tehnici de igienizare, precum irigarea cu antiseptice, au fost considerate de preferat.

Dezavantajele supra-expunerii la ozon

Ozonul ca gaz cu efect de sera

Desi ozonul a fost prezent la nivelul solului inainte de Revolutia Industriala, concentratiile de varf sunt acum mult mai mari decat nivelurile preindustriale si chiar si concentratiile de fundal, departe de sursele de poluare, sunt substantial mai mari. Ozonul actioneaza ca un gaz cu efect de sera, absorbind o parte din energia emisa de pamant. Cuantificarea eficientei gazelor cu efect de sera a ozonului este dificila deoarece nu este prezent in concentratii uniforme pe tot globul.

Cu toate acestea, cele mai larg acceptate evaluari stiintifice referitoare la schimbarile climatice (de exemplu, al treilea raport de evaluare al Grupului Interguvernamental pentru Schimbari Climatice) sugereaza ca fortarea radiativa a ozonului troposferic este de aproximativ 25% din cea a dioxidului de carbon.

Potentialul anual de incalzire globala al ozonului troposferic este intre 918-1022 tone echivalent dioxid de carbon/tone ozon troposferic. Aceasta inseamna ca, pe molecula, ozonul din troposfera are un efect de fortare radiativa de aproximativ 1.000 de ori mai puternic decat dioxidul de carbon.

Cu toate acestea, ozonul troposferic este un gaz cu efect de sera de scurta durata, care se descompune in atmosfera mult mai repede decat dioxidul de carbon. Aceasta inseamna ca pe o perioada de 20 de ani, potentialul de incalzire globala al ozonului troposferic este mult mai mic, aproximativ 62 pana la 69 de tone echivalent dioxid de carbon/tona de ozon troposferic.

Datorita naturii sale de scurta durata, ozonul troposferic nu are efecte globale puternice, dar are efecte de fortare radiativa foarte puternice la scara regionala. De fapt, exista regiuni ale lumii in care ozonul troposferic are o forta radiativa de pana la 150% din dioxid de carbon.

Efectele sanatatii

In ultimele decenii, oamenii de stiinta au studiat efectele expunerii acute si cronice la ozon asupra sanatatii umane. Sute de studii sugereaza ca ozonul este daunator pentru oameni la nivelurile gasite in prezent in zonele urbane. S-a demonstrat ca ozonul afecteaza sistemul respirator, cardiovascular si nervos central. De asemenea, decesul timpuriu si problemele legate de sanatatea reproductiva si dezvoltarea sunt asociate cu expunerea la ozon.

Populatii vulnerabile

Asociatia Americana a Plamanilor a identificat cinci populatii care sunt deosebit de vulnerabile la efectele inhalarii ozonului:

  1. Copii si adolescenti
  2. Persoane de peste 65 de ani
  3. Persoane care lucreaza sau fac sport in aer liber
  4. Persoanele cu boli pulmonare existente, cum ar fi astmul si boala pulmonara obstructiva cronica (cunoscuta si sub numele de BPOC, care include emfizem si bronsita cronica)
  5. Persoanele cu boli cardiovasculare

Dovezi suplimentare sugereaza ca femeile, cele cu obezitate si populatiile cu venituri mici se pot confrunta, de asemenea, cu un risc mai mare de expunere la ozon, desi sunt necesare mai multe cercetari.

No Comments

    Leave a Reply