Ce este astmul? Astmul este o boala inflamatorie pe termen lung a cailor respiratorii ale plamanilor. Se caracterizeaza prin simptome variabile si recurente, obstructie reversibila a fluxului de aer si bronhospasme usor declansabile. Simptomele includ episoade de respiratie suieratoare, tuse, senzatie de apasare in piept si dificultati de respiratie.
Acestea pot aparea de cateva ori pe zi sau de cateva ori pe saptamana. In functie de persoana, simptomele astmului bronsic se pot agrava noaptea sau in timpul unor exercitii fizice.
Se crede ca astmul este cauzat de o combinatie de factori genetici si de mediu. Factorii de mediu includ expunerea la poluarea aerului si alergeni. Alti factori declansatori potentiali includ medicamente precum aspirina si beta-blocantele. Diagnosticul se bazeaza de obicei pe tiparul de simptome, raspunsul la terapie in timp si testarea functiei pulmonare prin spirometrie.
Astmul este clasificat in functie de frecventa simptomelor, de volumul expirator fortat intr-o secunda (FEV1) si de debitul expirator maxim. Poate fi, de asemenea, clasificat ca atopic sau non-atopic, unde atopia se refera la o predispozitie spre dezvoltarea unei reactii de hipersensibilitate de tip 1.
Nu exista un remediu cunoscut pentru astm, dar este o afectiune usor de tratat. Simptomele pot fi prevenite prin evitarea factorilor declansatori, cum ar fi alergenii si iritantii respiratori, si suprimate cu utilizarea corticosteroizilor inhalatori. Agonisti beta cu actiune indelungata (LABA) sau agenti antileucotrieni pot fi utilizati in plus fata de corticosteroizii inhalati, daca simptomele astmului bronsic nu pot fi controlate.
Tratamentul simptomelor care se inrautatesc rapid se face de obicei cu un agonist beta-2 cu actiune scurta, inhalator, cum ar fi salbutamolul si corticosteroizii luati pe cale orala. In cazuri foarte severe, pot fi necesare corticosteroizi intravenosi, sulfat de magneziu si spitalizare.
In 2015, 358 de milioane de oameni au suferit astm la nivel global, in crestere fata de 183 milioane in 1990. Astmul a provocat aproximativ 397.100 de decese in 2015, dintre care majoritatea au avut loc in lumea in curs de dezvoltare.
Astmul incepe adesea in copilarie, iar ratele au crescut semnificativ incepand cu anii 1960. Astmul a fost recunoscut inca din Egiptul Antic. Cuvantul „astm” provine din greaca ἅσθμα, ásthma, care inseamna „gafait”.
Ce este astmul? Semne si simptome
Astmul se caracterizeaza prin episoade recurente de respiratie suieratoare, dificultati de respiratie, senzatie de apasare toracica si tuse. Sputa poate fi produsa din plamani prin tuse, dar este adesea greu de crescut.
In timpul recuperarii dupa un atac de astm (exacerbare), aceasta poate aparea ca puroi din cauza nivelurilor ridicate de celule albe din sange numite eozinofile. Simptomele sunt de obicei mai grave noaptea si dimineata devreme sau ca raspuns la miscare sau aer rece. Unele persoane cu astm bronsic au rareori simptome, de obicei ca raspuns la declansatoare, in timp ce altele pot reactiona frecvent si usor si pot prezenta simptome persistente.
Conditii asociate
O serie de alte conditii de sanatate apar mai frecvent la persoanele cu astm, inclusiv boala de reflux gastro-esofagian (GERD), rinosinuzita si apneea obstructiva in somn. Tulburarile psihologice sunt, de asemenea, mai frecvente, cu tulburari de anxietate care apar intre 16-52% si tulburari de dispozitie in 14-41% din cazuri.
Nu se stie daca astmul provoaca probleme psihologice sau problemele psihologice duc la astm. Cei cu astm, mai ales daca este slab controlat, prezinta un risc crescut de reactii de radiocontrast.
Cariile apar mai des la persoanele cu astm. Acest lucru poate fi legat de efectul agonistilor beta 2 de scadere a salivei. Aceste medicamente pot creste, de asemenea, riscul de eroziuni dentare.
Cauze
Astmul este cauzat de o combinatie de interactiuni de mediu si genetice complexe si incomplet intelese. Acestea influenteaza atat severitatea, cat si capacitatea de reactie la tratament. Se crede ca recentele rate crescute de astm se datoreaza epigeneticii in schimbare (alti factori ereditari decat cei legati de secventa ADN) si schimbarii mediului de viata.
Astmul care incepe inainte de varsta de 12 ani este mai probabil din cauza influentei genetice, in timp ce debutul dupa varsta de 12 ani este mai probabil din cauza influentei mediului.
Ce este astmul? Conditii de mediu
Multi factori de mediu au fost asociati cu dezvoltarea si exacerbarea astmului bronsic, inclusiv alergeni, poluarea aerului si alte substante chimice din mediu. Fumatul in timpul sarcinii si dupa nastere este asociat cu un risc mai mare de simptome asemanatoare astmului.
Calitatea scazuta a aerului cauzata de factori de mediu precum poluarea traficului sau niveluri ridicate de ozon a fost asociata atat cu dezvoltarea astmului, cat si cu severitatea crescuta a astmului. Peste jumatate din cazuri la copiii din Statele Unite apar in zone in care calitatea aerului este sub standardele EPA. Calitatea scazuta a aerului este mai frecventa in comunitatile cu venituri mici si minoritare.
Expunerea la compusi organici volatili din interior poate fi un factor declansator pentru astm; expunerea la formaldehida, de exemplu, are o asociere pozitiva. Ftalatii din anumite tipuri de PVC sunt asociati cu astm atat la copii, cat si la adulti. In timp ce expunerea la pesticide este legata de dezvoltarea astmului, inca nu a fost stabilita o relatie cauza-efect.
Majoritatea dovezilor nu sustin un rol cauzal intre acetaminofen (paracetamol) sau utilizarea de antibiotice si astm. O revizuire sistematica din 2014 a constatat ca asocierea dintre utilizarea acetaminofenului si astm, a disparut atunci cand au fost luate in considerare infectiile respiratorii.
Utilizarea acetaminofenului de catre o mama in timpul sarcinii este, de asemenea, asociata cu un risc crescut de aparitie a astmului copilului. Stresul psihologic matern in timpul sarcinii este un factor de risc pentru copil sa dezvolte astm.
Astmul este asociat cu expunerea la alergeni din interior. Alergenii obisnuiti din interior includ acarienii, gandacii, matreata animalelor (fragmente de blana sau pene) si mucegaiul. S-a dovedit ca eforturile de reducere a acarienilor de praf sunt ineficiente pentru simptome la subiectii sensibilizati.
Dovezi slabe sugereaza ca eforturile de reducere a mucegaiului prin repararea cladirilor pot contribui la imbunatatirea simptomelor astmului la adulti. Anumite infectii respiratorii virale, cum ar fi virusul respirator sincitial si rinovirusul, pot creste riscul de a dezvolta astm bronsic atunci cand sunt dobandite in copilarie. Cu toate acestea, alte infectii pot reduce riscul.
Ipoteza igienei
Ipoteza igienei incearca sa explice ratele crescute de astm la nivel mondial ca rezultat direct si neintentionat al expunerii reduse, in timpul copilariei, la bacterii si virusi nepatogeni. S-a presupus ca expunerea redusa la bacterii si virusi se datoreaza, in parte, cresterii curateniei si scaderii dimensiunii familiei in societatile moderne.
Expunerea la endotoxina bacteriana in copilaria timpurie poate preveni dezvoltarea astmului, dar expunerea la o varsta mai inaintata poate provoca bronhoconstrictie. Dovezile care sustin ipoteza igienei includ rate mai mici de astm in ferme si in gospodariile cu animale de companie.
Utilizarea antibioticelor la inceputul vietii a fost legata de dezvoltarea astmului. De asemenea, nasterea prin cezariana este asociata cu un risc crescut (estimat la 20-80%) de astm – acest risc crescut este atribuit lipsei de colonizare bacteriana sanatoasa pe care nou-nascutul ar fi dobandit-o din trecerea prin canalul de nastere.
Exista o legatura intre astm si gradul de bogatie care poate fi legat de ipoteza igienei, deoarece indivizii cu venituri foarte mici, au adesea o expunere mai mare la bacterii si virusi.
Genetic
Istoricul familial este un factor de risc pentru astm, fiind implicate multe gene diferite. La gemeni – daca un geaman este afectat, probabilitatea ca celalalt sa aiba boala este de aproximativ 25%. Pana la sfarsitul anului 2005, 25 de gene fusesera asociate cu astm in sase sau mai multe populatii separate, inclusiv GSTM1, IL10, CTLA-4, SPINK5, LTC4S, IL4R si ADAM33, printre altele. Multe dintre aceste gene sunt legate de sistemul imunitar sau de modularea inflamatiei.
Chiar si printre aceasta lista de gene sustinute de studii complexe, rezultatele nu au fost consecvente in randul tuturor populatiilor testate. In 2006, peste 100 de gene au fost asociate cu astmul bronsic intr-un singur studiu de asociere genetica.
Unele variante genetice pot provoca astm numai atunci cand sunt combinate cu expuneri specifice de mediu. Un exemplu este un polimorfism unic nucleotidic specific in regiunea CD14 si expunerea la endotoxina (un produs bacterian). Expunerea la endotoxine poate proveni din mai multe surse de mediu, inclusiv fum de tutun. Riscul de astm, deci, este determinat atat de genetica unei persoane, cat si de nivelul de expunere la endotoxine.
Ce este astmul? Prevenirea
Dovezile privind eficacitatea masurilor de prevenire a dezvoltarii astmului bronsic sunt slabe. Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda scaderea factorilor de risc, cum ar fi fumul de tutun, poluarea aerului, iritantii chimici, inclusiv parfumul si evitarea contactarii altor infectii respiratorii inferioare.
Expunerea timpurie la animalele de companie poate fi utila. Rezultatele expunerii la animale de companie in alte momente nu sunt concludente si se recomanda ca animalele de companie sa fie indepartate doar daca o persoana are simptome alergice la animalul de companie mentionat.
Restrictiile alimentare in timpul sarcinii sau alaptarii nu s-au dovedit a fi eficiente in prevenirea astmului bronsic la copii si nu sunt recomandate. Reducerea sau eliminarea compusilor cunoscuti de persoanele sensibile de la locul de munca poate fi eficienta. Nu este clar daca vaccinarile anuale impotriva gripei afecteaza riscul de exacerbari.
Cu toate acestea, imunizarea este recomandata de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii. Renuntarea la fumat este eficienta in scaderea exacerbarilor astmului.
No Comments