Într-o țară unde economia dansează între austeritate și speranță, Călin Georgescu ne propune salvarea prin… cai. Nu, nu prin cai verzi pe pereți, deși tentația interpretării există, ci prin revitalizarea unei industrii imaginare, așa cum doar un suveranist cu viziuni neo-idilice ar putea concepe. Într-o declarație care a făcut valuri printre cei capabili să înțeleagă ironia istoriei, Georgescu afirmă că „cea mai prosperă afacere în această lume este industria calului.”
Așadar, să pătrundem în acest univers feeric, unde adevăratul Călin Georgescu își plimbă ideile mărețe printr-o Românie pe care o vede ca pe un tărâm magic, gata să renască prin puterea copitelor.
O viziune „morfologică” asupra economiei
„România deține, morfologic vorbind, cea mai mare capital pentru creșterea acestui nobil animal.” O frază care ar putea figura într-un manual fictiv despre cum să transformi incertitudinea economică într-un program politic. În timp ce țările dezvoltate investesc în tehnologie, educație și sustenabilitate, viziunea lui Georgescu ne întoarce în epoca potcoavelor. Nu doar că promite renașterea unor bresle demult apuse, dar sugerează că „un cal înseamnă cel puțin 12-15 meserii.”
Cum ar putea funcționa acest mecanism miraculos? Poate că Georgescu își imaginează o Românie în care șomerii devin potcovari, țesători de hamuri sau meșteșugari de căruțe. Sună poetic, dar realitatea, din păcate, nu lasă loc romantismului.
Extrema dreaptă și economia de „natural și pur”
Călin Georgescu, promotor al suveranismului și al ideii că „totul trebuie făcut natural și extrem de pur,” pare să-și ancoreze planurile politice într-o utopie dezinformatoare. Într-un context geopolitic complicat, în care România are nevoie de strategii clare pentru a se integra în economia globală, Georgescu oferă… cai.
În spatele acestor viziuni pastoral-idilice se ascunde, însă, o agendă mult mai complexă. Printre planurile sale de guvernare se află promisiuni care par să privilegieze izolarea economică, o formă subtilă de regres, sub masca valorilor tradiționale.
Între potcoavă și incertitudine
Dacă Călin Georgescu ar ajunge președinte, ar însemna o răsturnare radicală a priorităților naționale. De la digitalizare și reforme educaționale, am trece la „floarea breslelor,” în care meseriașii ar reconstrui o economie bazată pe idealuri vetuste.
Ce înseamnă asta pentru o societate care deja se luptă cu migrația forței de muncă și scăderea investițiilor străine? În loc de soluții concrete, avem o „industrie a calului” ca metaforă a unui program politic lipsit de realism.
Călin Georgescu poate părea un salvator pentru cei obosiți de promisiuni politice clasice, dar adevăratul său proiect riscă să transforme România într-un experiment periculos, în care potcoavele devin simboluri ale unei economii fracturate. În loc să construim poduri spre viitor, riscăm să potcovim cai pentru o cursă imaginară. Și, în acest ritm, România ar putea să devină, în mod tragic, doar un spectator al propriei decăderi.
No Comments