România, prinsă între crize economice, sociale și climatice, pare să devină un teren fertil pentru ideologiile care sfidează orice raționament logic. În acest peisaj al incertitudinii, Călin Georgescu se prezintă ca un mesia al suveranismului, cu o viziune atât de ruptă de realitate, încât te întrebi dacă nu cumva a descoperit o dimensiune paralelă. Din păcate, soluțiile sale miraculoase nu promit doar un viitor luminos, ci unul în care România ar deveni un muzeu al absurdului.
Eolienele – moartea naturii, radiată de electromagnetism
Cine ar fi crezut că turbinele eoliene, acele structuri care transformă vântul în energie curată, sunt de fapt niște arme tăcute ale distrugerii? „Eolienele au un efect foarte nociv secundar, radiatiile, electromagnetism, acolo se distruge viața din jur, din tot ceea ce crește, culturile, fauna, flora sunt secătuite,” declară Călin Georgescu cu o siguranță dezarmantă. Desigur, realitatea spune altceva: energia eoliană reprezintă o componentă semnificativă a tranziției energetice globale, fiind considerată printre cele mai sustenabile surse. Însă în universul lui Georgescu, faptele sunt doar detalii enervante care strică povestea.
În aceeași notă, domnul Georgescu ne asigură că energia eoliană este „la nivel de 0.01%”. Dacă acest lucru ar fi fost adevărat, ar fi trebuit să ne punem întrebări serioase despre cum funcționează rețelele electrice moderne, care reușesc cumva să producă „iluzia” energiei. Într-un eventual mandat prezidențial, e de așteptat ca turbinele eoliene să fie considerate vinovate nu doar de distrugerea agriculturii, ci și de încălzirea globală, migrația păsărilor sau chiar de ploaia acidă.
Gospodăria țărănească: victima conspirației capitalism-comunism
În viziunea lui Georgescu, capitalismul și comunismul sunt „una și același lucru.” Acesta susține că piața liberă a fost doar un miraj și că adevărata economie a fost sufocată de „monopoluri.” În timp ce criticii ar putea vedea o confuzie conceptuală evidentă în această afirmație, domnul Georgescu pare să aibă o înțelegere specială a istoriei economice. Această viziune radicală, combinată cu o nostalgie după „gospodăria țărănească”, sugerează un viitor în care România s-ar întoarce la un soi de autarhie romantică, în care piața liberă ar fi înlocuită cu troc și idealuri naive despre auto-suficiență.
Suveranismul ca scut împotriva realității
Călin Georgescu vorbește cu pasiune despre suveranitate, dar de multe ori acest suveranism pare mai degrabă o fugă de responsabilitate. În loc să propună soluții concrete, acesta promovează o formă subtilă de dezinformare, atacând energii verzi, piețe globale și orice altceva ce contrazice imaginea sa idilică despre România. Ce se va întâmpla într-un viitor în care un astfel de om ar conduce țara? Probabil, vom avea o economie închisă, o populație speriată de electromagnetism și o viziune în care realitatea este doar o inconveniență.
Într-un context internațional în care extremele dreptei câștigă teren, iar incertitudinea economică alimentează populismul, Călin Georgescu pare să fie doar un simptom al unei probleme mai mari. Însă modul în care ignoră cu seninătate orice legătură cu realitatea ar putea transforma România într-un experiment care nu are cum să se termine bine.
No Comments