Pe Instagram se gasesc recent videoclipuri cu sushi si gogosi invelite cu foite de aur. In timp ce sunteti orbiti de fulgii de aur stralucitori din cocktail sau de frunza delicata asezata pe marginea paharului, va poate trece prin minte: „Pot manca cu adevarat aur?” sau, „de ce sa mananci aur?”
In cele din urma, este practic lipsit de aroma. Totusi, trebuie sa intelegeti faptul ca aurul este un metal extrem de folosit in industria cosmetica, in special aurul coloidal. Pentru mai multe informatii cu privire la beneficiile aurului in ingrijirea personala, puteti accesa SpinMag.
Timp de cateva secole, foile subtiri de aur pur au fost folosite ca si garnitura pentru produsele de patiserie din Europa, si macinate in ceai verde japonez. Istoria arata ca nu exista persoane care sa fi murit din cauza otravirii cu aur.
Nutritionistii subliniaza ca atunci cand o persoana consuma aur, nu consuma acelasi material din care sunt facute bijuteriile. Aurul comestibil trebuie sa aiba 23-24 de karate, si nu contine si alte metale care pot fi toxice si periculoase daca sunt consumate.
Acest metal folosit pentru aplicatii comestibile este cunoscut, cel putin in Europa, sub numele de E-175, denumire data de Administratia Europeana pentru Siguranta Alimentara (EFSA) atunci cand se foloseste metalul ca aditiv sau colorant alimentar. Efectele si siguranta E-175 au fost evaluate pentru prima data in 1975 si recent reevaluate in 2016 de EFSA.
Potrivit celor mai recente opinii, frunza de aur trebuie sa fie de 90% aur pur, iar celelalte 10% constand de obicei dintr-un alt metal sigur, cum ar fi argintul pur. Stiinta demonstreaza ca aurul este inert din punct de vedere chimic, ceea ce inseamna ca nu va fi distrus in timpul digestiei.
Cel mai probabil aurul comestibil nu va fi absorbit de sistemul digestiv in sange si, prin urmare, va trece prin corp si va fi eliminat, insa tot acest proces depinde in totalitate de cantitatea consumata.
EFSA mentioneaza ca nu exista date exacte privind toxicitatea, puritatea si natura exacta a aurului utilizat in alimente. Deci, pentru a realiza un studiu complex, nutritionistii au analizat plombele dentare de aur.
Deoarece aurul este folosit in mod obisnuit de zeci de ani in stomatologie, stim ca efectele acestuia asupra corpului sunt, in cel mai rau caz, inflamatiile pentru cei hipersensibili la metal. Particulele de aur apar in esantioanele de saliva ale persoanelor care au astfel de plombe, asa ca ar fi sigur sa presupunem ca acei oameni le inghit in mod constant.
O alta forma a aurului ingerat se regaseste in medicamente, care au fost utilizate homeopatic de-a lungul istoriei, dar si farmaceutic, asa cum este si in tratamentul reumatismului. In cel din urma caz, aurul este utilizat impreuna cu sulful si fosforul ca un fel de sistem de livrare pentru substantele active, iar unele studii sugereaza ca metalul pretios are capacitati antiinflamatorii.
Singurul pericol pe care l-ar putea produce aurul este la nivelul nanoparticulelor, unde poate fi distructiv pentru celule atunci cand este injectat direct in ele. Cu toate acestea, din moment ce nanoparticulele de aur sunt prea mari pentru a patrunde intr-o membrana celulara, aceasta amenintare este aproape inexistenta.
No Comments